Semne de carte și biblioteci
George Bacovia, născut George Andone Vasiliu, vine pe lume la 17 septembrie 1881 în casa
comerciantului Dimitrie Vasiliu, din mamă Zoe Vasiliu. La doar 6 ani începe să
învețe limba germană. Apoi, între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension
din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din
Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an
se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte
întreagă, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul
natal. Această întâmplare îi va inspira poezia „Amurg violet”, scrisă în 1899.
Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru,
"Liceu". În 1898 pune pe note
câteva poezii.. Vadește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant
la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează.
Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii
române pentru "desen artistic de pe natură".
În 1900 se înscrie la
Școala Militară din Iași, de unde se retrage în al doilea semestru,
neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb. În 1901 se înscrie în
cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Scrie
poezia "Liceu", ca răspuns la un chestionar adresat de
minister absolvenților din acel an, în vederea reformei învățământului inițiată
de Spiru Haret. Se înscrie la Facultatea de Drept din București.
Colaborează la revista "Arta" de la Iași. Se retrage de
la Facultatea de Drept din București. Se stabilește în 1905 în București,
împreună cu fratele său Eugen. Un an mai târziu în 1906 se reîntoarce la Bacău,
stabilindu-se în locuința din strada Liceului. În 1907 se înscrie la Facultatea
de Drept din Iași și
reîncepe cu anul I.
În
1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din București. Strânge
relațiile de prietenie cu Alexandru Macedonschi.
În
1916 devine copist la Direcția învățământului secundar și superior din
Ministerul Instrucțiunii.
În
1928 se căsătorește cu Agatha Grigorescu și se stabilește la București, unde
soția sa era profesoară. În 1931 i se naște unicul fiu, Gabriel.
Din
1933 se stabilește cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârșitul
vieții.
După
război, în 1945, este numit bibliotecar la Ministerul Minelor și Petrolului.
Este editat în 1946 volumul "Stanțe burgheze", pentru care va fi
criticat de autoritățile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor
'50 este repus în circulație. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor,
care-l și angajează. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuința sa din
cartierul Giurgiu, București.
Nervi de toamnă
E toamnă, e foşnet, e somn...
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şï burează.
Cărțile lui George Bacovia vă așteaptă pe rafturile Bibliotecii noastre
Copacii, pe stradă, oftează;
E tuse, e plânset, e gol...
Şi-i frig, şi burează.
Amanţii, mai bolnavi, mai trişti,
Pe drumuri fac gesturi ciudate -
Iar frunze, de veşnicul somn,
Cad grele, udate.
Eu stau, şi mă duc, şi mă-ntorc,
Şi-amanţii profund mă-ntristează -
Îmi vine să râd fără sens,
Şi-i frig, şï burează.
Cărțile lui George Bacovia vă așteaptă pe rafturile Bibliotecii noastre
