Iulia Ciornîi : Lectura — o sărbătoare pentru suflet
Impresii la o aniversare deosebită
Am o bucurie pe care aş dori să o fac cunoscută adepţilor cititului pasional - zilele acestea am sărbătorit a trei suta carte lecturată. Imediat ce mi-am notat-o în jurnalul de lectură, pe care îl duc de mai mulţi ani, m-am grăbit să mă felicit şi să meditez un pic asupra gustului ce mi-a rămas în suflet.
Dintre toate titlurile consemnate cu grijă nu ieşea nici unul în evidenţă, ceea ce mă încerca însă era o stare de beatitudine, asemeni celei avute atunci când revii acasă după o lungă absenţă sau treci din nou pe la locurile în care ai copilărit.
Asemeni unor fiinţe iubite, cărţile au avut diferite personalităţi şi diferite apucături, dar toate mi-au fost atât de dragi!
Pe unele le-aş reciti cît mai curând posibil, chiar dacă a doua lectură ar risca să mă dezamăgească un pic din cauza viziunilor mele schimbate odată cu trecerea anilor; altora, deşi mi-au satisfăcut pe deplin simţul estetic într-o anumită perioadă a vieţii mele, nici nu m-aş complica să la arunc vreo privire acum. Dar sunt pe deplin fericită că aceste cărţi au existat în biblioteci şi că m-au ajutat la timpul lor sa depăşesc o anumită stare, căci ele întotdeauna au constituit refugiul pe care mi-l puteam permite.
Tuturor le doresc să consemneze cât mai multe sărbători sufleteşti de ordin personal, fie ca e vorba despre o poezie născută dintr-o stare mai aparte, fie că e o piesă muzicală ca un strigăt interior, fie că sunt nişte trasări de penel pe o foaie albă care mai târziu s-au transformat într-o capodoperă proprie.
